A. A. !2!

"E intuneric, si brusc deschid o usa si nimeresc intr-o padure.. e toamna... anotimpul meu preferat, ploua, si frunzele copacilor ma ameteste...cind colo, aud:
-Amelia, Amelia, Ame.... lia... trezeste-te
Incerc sa lupt cu somnul, ca sa-mi deschid ochii si sa-i vad din nou chipul, sa-i simt iarasi parfumul preferat...
Deschid ochii, si nu-mi vine sa cred...
-Cum ai ajuns aici? Unde e Bogdan?
-Bogdan? Draga, cred ca ai visat ceva, tu nu stii pe nici un Bogdan... Hai vin-o, ti-am pregatit dejunul.

Sunt confuza, nu inteleg nimic... De unde a aparut el? Nu am mai auzit de el de vreo 7 ani... Si acum brusc sa-mi apara in fata si sa mi se dea drept iubit? Sau poate chiar si sot? Imi intind mina, si mai nu am lesinat, in adevarut sens al cuvintului... Sunt logodita? Imposibil... Mi-am petrecut o viata intreaga cu Bogdan, sunt logodita cu el, si acum imi apare Alex... Nu poate fi asa ceva!!! Simt ca nu mai am aer, nu mai pot rasufla... Inchid ochii.. "

-Ameeelia, Amelia... Ame... lia... trezeste...
Brusc deschid ochii, si .... si in sfirsit am nimerit in realitate.. Ii vad privirea dulce, zimbetul gingas... da... e el, Bogdan. Dar ce a fost numaice? Un vis? Straniu... De 7 ani nu mai stiu  de el, nu stiu unde este si cu ce se mai ocupa, nu stiu unde invata... Pentru mine el nu mai exista... Ok... Numai ce nu poti sa visezi... E doar un vis, un simplu vis. Acum, totul va fi bine. In sfirsit pot sa-l imbratisez si sa-i simt parfumul preferat. Pot sa-i tin mina lui intr-a mea, sa-i simt caldura...
-Ti-am pregatit dejunul.
-Vai, esti atit de dragut cu mine, si cind o sa-mi permiti si eu odata sa te surprind cu vre-un dejun?
-Pai, ce pot sa-ti spun? Esti somnoroasa ( :) )
-Ba nuuu... nu sunt somnoroasa ( :D )
-Chiar deloc?
-Deloc... (:P)
-Apropo, ce ai visat? Te vedeam atit de concentrata...
-Hmmm, nimic, nu tin minte sa fi visat azi ceva...
-Ok, hai ca pina ajungi la masa, se raceste mincarea...
-Vin imediat.

Cit e de placut, sa fii apreciata si iubita, citeodata nici nu observi atentia din partea cuiva si atunci iti pierzi tot ce ar putea fi frumos.
Mi-am luat micul dejun si a trebuit sa merg la universitate.
Priveam toamna, ca in vis, atit de frumos de-ti trec fiori. Azi nu ploua, e soare. Si frunzele parca sunt marginite de o corola stralucitoare, ca o minune. Imi place toamna, deoarece pentru mine, ea nu e monotona, nicidecum... In fiecare zi pina acum era tot aceiasi: dimineata-dejunul, universitate-mai multa matematca, cifre, formule( sigur e ceea ce-mi place, doar ca deja ajungi la un moment cind nu mai vezi nici acele cifre si totul e in ceata, imi trebuie o pauza) dupa care ajung si seara tirziu acasa cind tot ce imi mai sta in puteri e sa ajung si sa ma trintesc pe pat de oboseala. Si iarasi la fel. Acum pot sa meditez si sa-mi racoresc gindurile pina ce ajung la universitate si cind merg spre casa. E formidabil. Dar totusi dupa acel vis... mda... acel vis ... cu Alex... mi-au trecut fiorii si ma simt parca in pericol. Simt ca atunci cind merg prin oras, ma pindeste cineva si mereu intorc capul sa vad daca este cineva din urma mea. Sigur pe nimeni nu vedeam. E doar acel sentiment de pericol, de neliniste. Oare chiar inca il mai iubesc?
Nu, categoric nu. Nu si iarasi nu, il iubesc pe Bogdan, si sunt logodita cu el.

... to be continued...