Cind o sa te vad din nou? Cind o sa putem vorbi asa cum o faceam inainte? Cind voi uita de aglomeratia orasului , de fapt, ma supara mai mult aglomeratia ce se invirte in fiecare zi in mintea mea...
Nu-mi vine sa cred ca am inteles cit de simplu pot sa-ti traiesti viata, iar toti si-o complica prin diferite fraze spuse spontan, negindite la moment ca mai apoi sa regreti pentru ceea ce ai spus.
De acord , toate aceste momente iti umple viata cu noi emotii, cu noi retrairi, cu noi sentimente, de altfel nu ar fi viata - viata...
Dar noi nu stim limita... Noi prea mult ne adincim in acele emotii si acele cuvinte spuse... Si la ce am ajuns? Sa ignoram orice cuvint spus din suflet, orice cuvint spus deja gindit, am ajuns la neincredere totala... nu mai pot avea incredere in persoanele apropiate, pentru ca anume ei pot sa-ti puna cea mai dureroasa piedica.( si nu vorbesc la moment de familie)
Sau chiar si tu singur/a poti sa te impiedici de propriile cuvinte si sentimente spuse sau nespuse.
Cind o sa te vad din nou? Cind o sa pot sa-ti spun.. nu conteaza ce, sa-ti spun ceea ce gindesc, sa-mi descarc emotiile si nu o sa o fac din egoism, ca sa ma asculti doar tu pe mine, ci din speranta ca ma vei intelege din nou... Insa, permit sa ma contrazic, deoarece stiu ca acest "cind o sa pot sa-ti spun..." nu va mai exista... Nici nustiu daca citesti acum acest mesaj chiar tu, sau altcineva... Totusi as vrea ca acest mesaj sa-l citeasca altcineva si nu tu... Sunt sigura ca nu te vei recunoaste chiar si daca il vei citi.
E o incurcatura peste alta.. iarasi nustiu cum sa insir adevaratele emotii, cum sa-mi exprim adevaratul gind... Iar gindul mi se invirte mereu si mereu la aceeasi tema... Nu, acea tema nu esti tu, ci eu.
Eu, care incerc sa schimb ceva, care incerc sa uit si sa incep totul de la zero, care... care vrea pur si simplu sa vorbeasca... Care vrea pur si simplu sa vorbeasca. Chiar am observat ca sunt deja obsedata pe tema data... Si ce ma face? Hmm, nu as spune ca nu vorbesc, ca nu am parte de conversatii cu prietenii s.a.m.d. , ci sufleteste... Nu oricui poti sa-i destanui tot ce ai pe suflet, si atunci totul se aduna, intr-un "coltisor" al inimii, unde incerci sa-l ascunzi, ca nimeni, niciodata sa nu-l gaseasca, ba chiar sa-l ascunzi in asa fel ca nici tu sa nu-l gasesti. Si atunci, se uita totul, toate amintirile frumoase si nu prea, toate emotiile negative, care mai apoi sunt inlocuite de cele pozitive.
Si... atunci... uiti totul.
Si... atunci... incepi totul de la 0. Iti umpli "centrul inimii"- sufletul cu acele noi amintiri, emotii si sentimente, doar ca acest scenariu va fi mai diferit de cel precedent...
Tu... deja... stii pe cine cauti... si unde sa-l/o gasesti!!!
Noapte buna (:*)
Nu-mi vine sa cred ca am inteles cit de simplu pot sa-ti traiesti viata, iar toti si-o complica prin diferite fraze spuse spontan, negindite la moment ca mai apoi sa regreti pentru ceea ce ai spus.
De acord , toate aceste momente iti umple viata cu noi emotii, cu noi retrairi, cu noi sentimente, de altfel nu ar fi viata - viata...
Dar noi nu stim limita... Noi prea mult ne adincim in acele emotii si acele cuvinte spuse... Si la ce am ajuns? Sa ignoram orice cuvint spus din suflet, orice cuvint spus deja gindit, am ajuns la neincredere totala... nu mai pot avea incredere in persoanele apropiate, pentru ca anume ei pot sa-ti puna cea mai dureroasa piedica.( si nu vorbesc la moment de familie)
Sau chiar si tu singur/a poti sa te impiedici de propriile cuvinte si sentimente spuse sau nespuse.
Cind o sa te vad din nou? Cind o sa pot sa-ti spun.. nu conteaza ce, sa-ti spun ceea ce gindesc, sa-mi descarc emotiile si nu o sa o fac din egoism, ca sa ma asculti doar tu pe mine, ci din speranta ca ma vei intelege din nou... Insa, permit sa ma contrazic, deoarece stiu ca acest "cind o sa pot sa-ti spun..." nu va mai exista... Nici nustiu daca citesti acum acest mesaj chiar tu, sau altcineva... Totusi as vrea ca acest mesaj sa-l citeasca altcineva si nu tu... Sunt sigura ca nu te vei recunoaste chiar si daca il vei citi.
E o incurcatura peste alta.. iarasi nustiu cum sa insir adevaratele emotii, cum sa-mi exprim adevaratul gind... Iar gindul mi se invirte mereu si mereu la aceeasi tema... Nu, acea tema nu esti tu, ci eu.
Eu, care incerc sa schimb ceva, care incerc sa uit si sa incep totul de la zero, care... care vrea pur si simplu sa vorbeasca... Care vrea pur si simplu sa vorbeasca. Chiar am observat ca sunt deja obsedata pe tema data... Si ce ma face? Hmm, nu as spune ca nu vorbesc, ca nu am parte de conversatii cu prietenii s.a.m.d. , ci sufleteste... Nu oricui poti sa-i destanui tot ce ai pe suflet, si atunci totul se aduna, intr-un "coltisor" al inimii, unde incerci sa-l ascunzi, ca nimeni, niciodata sa nu-l gaseasca, ba chiar sa-l ascunzi in asa fel ca nici tu sa nu-l gasesti. Si atunci, se uita totul, toate amintirile frumoase si nu prea, toate emotiile negative, care mai apoi sunt inlocuite de cele pozitive.
Si... atunci... uiti totul.Si... atunci... incepi totul de la 0. Iti umpli "centrul inimii"- sufletul cu acele noi amintiri, emotii si sentimente, doar ca acest scenariu va fi mai diferit de cel precedent...
Tu... deja... stii pe cine cauti... si unde sa-l/o gasesti!!!
Noapte buna (:*)
No comments:
Post a Comment