Da, dupa o perioada indelungata, nici nu imi vine a crede ca mi-am abandonat pagina pe mai mult de 2 luni, sincer nici nu mai tin minte de cind nu am mai scris pe aici. Imi pare nespus de rau ca am facut-o, si o sa incerc sa nu sa se mai repete niciodata ( :) ).
Nustiu ce se intimpla, mi-am facut acest blog pentru a-mi impartasi fiecare emotie a fiecarei zile, si se intimpla asa incit nu am despre ce relata, nu stiu de la ce sa pornesc si cum sa-mi insir intr-o fraza cu inteles tot ce am in gind.
De data aceasta, navigand pe i-net, am gasit o fraza in lb. engleza: When nothing goes right, go left."
Aceasta mi-a inspirat optimism, si intr-o oarecare masura probabil si m-a invatat o noua lectie in viata.
Intr-adevar, majoritatea cazurilor cind nu mi se primea sa realizez ceea ce mi-am pus in plan, sau ceea de ce pina la sfirsit nu am dobindit, ma dadeam batuta, nu incercam macar citusi de putin sa-mi continui staruintele si sa mai incerc inca o data si o data, pentru ca la un bun sfirsit, totul se va primi asa cum imi doresc.
La aceasta tema, am meditat cam ultimele 2 saptamani, si meditam mai mult la ideea succesului. Atunci cind tinzi spre ceva, si vrei sa ajungi la un ideal "perfect" , vrei sa fii anume TU primul, si te invirtesti de zece mii de ori in acelasi punct, si da, hai sa preasupunem ca ai ajuns la ultima suta de metri , si totul se prabuseste. Cazatura de acolo , de sus, e mult mai dureroara decit acele o mie de cazaturi pe care avea sa le faci daca nu aveai sa te conduci dupa propriile princii ale idealului.
De acord, un pic m-am abatut de la tema principala, dar totusi o mica legatura acestea doua au.
De fapt, am incercat de multe ori sa gasesc o solutie de a rezolva vreo problema, spre exemplu. Si vazind ca aceasta esueaza, din rasputeri cautam o alta solutie in schimb, insa gaseam fel de fel de argumente contra acestor noi solutii. De ce?
Hm, buna intrebare. Sunt o fire mult prea "incapatinata". Nu pot sa accept ca planul meu mult prea "ideal" se prabuseste in cel mai frumos si dramatic mod. Si nu imi place sa o iau de la inceput, pentru ca am teama ca iarasi voi munci din toate puterile, voi face tot de ce sunt in stare, chiar mai mult ca prima data, si iarasi totul va esua. Asta e cea mai mare problema.
Totusi nustiu cum sa-mi fac cea mai frumoasa si folositoare lectie de viata la aceasta tema. Vreau sa ma invat sa nu ma dau batuta, ca nu se pierde lumea si nu e sfirsitul lumii. Totul e inca inainte. Incercarea vina nu are (cum spune un bun prieten de-al meu)!!! Ca mai apoi sa nu regreti de ceea ce nu ai facut. Incearca sa treci prin fiecare "coltisor" al problemei, si daca nu merge, ia-o dintr-un alt unghi. In orice caz, orice nu s-ar intampla, viata continua, si tu tre' sa mergi doar inainte. Iar viata pe parcurs o sa te indrume in ce parte sa "cotesti" : la dreapta , ori la stanga.
* Bisous, bisous ...
No comments:
Post a Comment