De cind nu am mai scris pe aici?
Mdaaa, deacord, a trecut ceva timp de cind nu am accesat aceasta pagina... deja jurnalul meu virtual sa acoperit cu o pinza de praf.
Hmmm, trist, dar ce sa-i faci?
Incerc in fiecare seara sa incep sa scriu ceva, sa-mi mai impartasesc gindurile, emotiile, sa mai scriu o istorioara, pentru ca imi place, pentru ca pot scrie. Da, pot! Si de ce nu? Stiu ca si tu poti! Si tu poti sa-ti descrii gindurile in felul tau, asa cum povestesti un banc si toti rid, asa cum povestesti prietenilor ce seara minunata ai avut ieri cu fata/baiatul visurilor tale, etc. Poti si tu s-o faci, dar care-i problema? Nu esti gata sa o faci? Sau crezi ca e absurd si banal? Pai nu e chiar asa. Nu o faci pentru altcineva, ca sa-ti citeasca viata. O faci de fapt pentru tine! Si anume cel mai mult ce m-a impresionat in alcatuirea acestui blog a fost aceea ca atunci cind voi avea copiii, cind voi avea un lucru stabil, mai pe scurt, voi avea viata mea personala si nu voi depinde de nimeni, imi va fi placut sa deschid aceasta pagina, sa citesc nebuniile adolescentei, sa-mi amintesc de acele vremuri frumoase si nemaipomenite, sa simt acel fior...
De fapt, sincera sa fiu, parca imi piere interesul acestui blog... pentru ca la inceput l-am facut personal, l-am facut doar pentru mine, nu l-am publicat niciunde... dar acum, e altfel... Si nustiu ce m-a apucat de sa-l public si sa-l recomand prietenilor, de parca as fi o scriitoare si uite: asta e blog-ul meu, citeste-l si spune-mi parerea, nu-i asa ca e super?... La ce naiba imi trebuie? Si de ce citesc blog-urile altora? De mult ori mi-am pus intrebarea data, si probabil doar acuma , de ceva timp, am gasit raspunsul la ea.. : comunicarea.
Poate si nu avem timp sa ne vedem in realitate, pentru ca la sigur nu toti pot sa-si exprime adevaratele sentimente de fata cu tine, pentru ca la sigur te temi de lucruri imprevizibile, pentru ca ai si tu sentimente care vrei sa le tii pina cind ascunse, etc. Sunt multe cauze si atunci revin la blog. Citesc posturile altcuiva, imi vad cauza si ii citesc si rezolvarea.. Pot sa-mi alcatuiesc un raspuns la orice intrebare, sa inteleg viata dintr-un alt unghi al ei...
Si atunci revin la blog...
Mdaaa, deacord, a trecut ceva timp de cind nu am accesat aceasta pagina... deja jurnalul meu virtual sa acoperit cu o pinza de praf.
Hmmm, trist, dar ce sa-i faci?
Incerc in fiecare seara sa incep sa scriu ceva, sa-mi mai impartasesc gindurile, emotiile, sa mai scriu o istorioara, pentru ca imi place, pentru ca pot scrie. Da, pot! Si de ce nu? Stiu ca si tu poti! Si tu poti sa-ti descrii gindurile in felul tau, asa cum povestesti un banc si toti rid, asa cum povestesti prietenilor ce seara minunata ai avut ieri cu fata/baiatul visurilor tale, etc. Poti si tu s-o faci, dar care-i problema? Nu esti gata sa o faci? Sau crezi ca e absurd si banal? Pai nu e chiar asa. Nu o faci pentru altcineva, ca sa-ti citeasca viata. O faci de fapt pentru tine! Si anume cel mai mult ce m-a impresionat in alcatuirea acestui blog a fost aceea ca atunci cind voi avea copiii, cind voi avea un lucru stabil, mai pe scurt, voi avea viata mea personala si nu voi depinde de nimeni, imi va fi placut sa deschid aceasta pagina, sa citesc nebuniile adolescentei, sa-mi amintesc de acele vremuri frumoase si nemaipomenite, sa simt acel fior...
De fapt, sincera sa fiu, parca imi piere interesul acestui blog... pentru ca la inceput l-am facut personal, l-am facut doar pentru mine, nu l-am publicat niciunde... dar acum, e altfel... Si nustiu ce m-a apucat de sa-l public si sa-l recomand prietenilor, de parca as fi o scriitoare si uite: asta e blog-ul meu, citeste-l si spune-mi parerea, nu-i asa ca e super?... La ce naiba imi trebuie? Si de ce citesc blog-urile altora? De mult ori mi-am pus intrebarea data, si probabil doar acuma , de ceva timp, am gasit raspunsul la ea.. : comunicarea.
Poate si nu avem timp sa ne vedem in realitate, pentru ca la sigur nu toti pot sa-si exprime adevaratele sentimente de fata cu tine, pentru ca la sigur te temi de lucruri imprevizibile, pentru ca ai si tu sentimente care vrei sa le tii pina cind ascunse, etc. Sunt multe cauze si atunci revin la blog. Citesc posturile altcuiva, imi vad cauza si ii citesc si rezolvarea.. Pot sa-mi alcatuiesc un raspuns la orice intrebare, sa inteleg viata dintr-un alt unghi al ei...
Si atunci revin la blog...
mai e shi alt motiv, din cauza caruia lumea nu scrie. le este frica sa nu fie apreciatzi sau inteleshi. nedorind sa auda critica in adresa sa, ei prefera sa ramina in umbra, cu sentimentele bine impachetate
ReplyDeleteam tzinut shi eu blogul meu mult timp in umbra. iar Oti a publicat adresa blogului meu pe peretele sau)) am fost shocata shi imi era frica. dar, gratie tzie am inteles ca nu sunt cel mai netalentat om din lume))
astfel. trebuie sa va multzumesk ambelor =**
*imi place mult cum scrii.. ashtept noi postari -**
ai dreptate) ma tem ca lumea nu ma va aprecia, de fapt totusi stiu ca o fac la urma urmei pentru mine, stii tu cum se spune -mai bine nu comenta daca nu-ti place...- si apoi ultimul timp nici inspiratie nu mai am, sau cel putin eu nu observ nimic ce se intimpla in jur)) ehh, lasa ca trece :) mersi mult inca odata :* aceeasi astept si de la tineee :P cit mai multe postari noi :**
ReplyDelete