A.A. !3!

Citeva zile am meditat la aceasta tema. Acel vis mi-a adus aminte de acele momente frumoase petrecute impreuna. Dar am trait atit de mult fara a mai auzi ceva de el si acum, cind deja viata mea si-a aranjat cartile, apare el si vrea sa-mi schimbe destinul. De fapt, ma stresez prea mult din cauza unui simplu vis. Ok. Nu ma mai gindesc la asta, o sa incerc sa uit totul. 

Seara, dupa ore, in drum spre casa am primit un mesaj de la Bogdan. Scrie ca se va retine putin azi la universitate. Cind am ajuns in fata casei, nici nu ma gindeam ca in acea seara, se va schimba complet viata mea. 

Ajungind in fata usii, am observat un plic lipit pe usa. La inceput am crezut ca e o scrisoare de la Bogdan, dar cind l-am deschis, am incremenit pe loc. Era o scrisoare de la Alex. 

Am intrat in casa, m-am asezat cit mai comod si am inceput a citi:

" Draga Amelia, de mult timp te cautam. Am incercat sa te gasesc in Chisinau, dar am dat de parintii tai, care, din fericire mi-au dat adresa ta. Nu stiam ca inveti in Bucuresti, si nici nu ma asteptam sa fii logodita. Mi-a fost dor de tine, sincer. Si vreau sa ne vedem. Pentru asta am venit pe citeva zile, aici, in Bucuresti. Te astept miine la ora 15:00 la cafeneaua de linga universitatea ta. Te pup si te cuprind, Alex."

Doamne, nu stiam ce sa fac. Cum sa reactionez. Imi venea sa rup in bucatele scrisoarea aia. Dar, nu am facut-o. Ce pot eu sa fac? Stiu, ca altcineva mi-ar spune: "Prostuto, aduti aminte, 7 ani in urma, te-a parasit atunci cind aveai tu nevoie de el cel mai mult. Acum ce mai vrei? Vrei sa-l pierzi pe Bogdan? Acel care te-a sustinut mereu, care ti-a dat incredere si speranta, care ti-a adus frumosul in viata ta? Ce vrei tu acum?"

Dar eu am hotarit ca... nustiu de fapt ce am hotarit inca. Sunt prea stresata acum. Miine in drum spre universitate voi hotari. Dar acum, am nevoie de putina odihna. 

A doua zi, iesind din casa, eram sigura ca nu voi merge la cafenea, toata ziua cautam fel de fel de argumente ca sa evit hotarirea.  E 14:50 si eu inca nu am hotarit… Ce sa fac? Sa evit? Doar nu l-am vazut de 7 ani, vreau sa aflu viata lui, cu ce se ocupa, unde invata,unde lucreaza, si ce a facut in acest interval mare de timp? Am decis totusi ca merg, dar nu ii voi da nici o mica aluzie ca au mai ramas sentimente.

E ora 15:00 si eu deschid usa , intru in cafenea si incerc sa-l gasesc pe Alex. Intorc capul in dreapta si il vad, la o masuta din coltul localului. In acel moment am dat ochii cu el pentru prima data de 7 ani de cind am avut acea conversatie ciudata, cind i-am spus ca-l iubesc, iar el m-a respins.

To be continued...