Need You...

"And that's why I need time

I said I need you

I need you to understand..."

Intr-adevar, nu sunt persoana care fiecare zi sa taca si sa-si tina emotiile in sine. Vreau sa-mi desart gindurile, sa nu ma mai bucur doar eu de sentimentele si emotiile mele... Sa nu-mi mai inchid inima la lacata.

De fapt, aceasta lacata o poate deschide doar o persoana, care eu de fapt pina cind nu am gasit-o...Adica, de fapt, ea este, am gasit-o recent...  Acea persoana e mereu in gindul meu, de dimineata pina-n noapte, doar ca aceasta emotie, sau acest sentiment... ma tem ca nu e reciproc... Nu pot avea incredere in cineva pe care inca nu l-am aflat pina la sfirsit...

Singurul lucru pe care-l stiu e ca in viata, riscul ar trebui sa fie motto-ul tuturor... Daca nu risti la moment, pierzi ideea fericirii...  Iar eu, la sigur nu vreau s-o pierd. Dar totusi, ma tem. Ma tem sa-mi pierd idealul, ma tem sa actionez asa cum imi spune inima, dar inima imi spune multe la moment. Doar ca gindul, imi ordona pina cind sa nu-mi ascult inima...

Si atunci, sunt confuza. Nustiu ce sa aleg. Pot sa aleg inima, care daca o voi asculta, nestiind viitorul, voi putea suferi. Dar daca aleg gindul, sufera inima. E o rutina de care m-am atasat ultimii 2 ani si tot nu gasesc scapare din ea. Singura scapare e timpul, care si asa trece cu o viteza de nu-ti poti concentra ochii pentru a o urmari.

Deci, in timp de 2 ani, acest sentiment m-a urmarit cam de vreo 4 ori... Si acum a venit momentul, cind de ceva zile tot nu pot sa aleg. Nu vreau sa aleg. Nici macar nu incerc sa caut vreo solutie...

In unele momente, sunt prea pesimista realista... Imi las soarta in miinile timpului stiind ca totusi astfel nu voi rezolva nimic. Si iar revin la gind si sentiment...

Si iar revin... la gind.... la sentiment...

*Bisous, bisous...