A.A. !5!

Sincer nici nu stiu de ce am ales sa ma vad cu el... Nu-mi place aceasta stare de neliniste care a inceput inca din seara de ieri de cind am primit scrisoarea. Nu stiu cum sa scap de tremurul care inca mai sta in miini, de bataile rapide ale inimii. Ce sa-i spun lui Bogdan? De ce am venit aici la cafenea? Stiam foarte bine, ca odata ce am venit totusi i-am dat o mica speranta ca totul se poate schimba. De ce? De ce? Si de cite ori imi dadeam intrebarea asta, simteam ca acel sentiment iarasi apare... Doamne, NU!!! De ce iar? Nu vreau sa ma mai intorc la ceea ce a fost... si zimbetul lui si privirea.. Doamne... NU!!!

De ce? Totul era asa de bine... Chiar si anotimpul meu preferat toamna nu ma linisteste... Ii vad culorile calde si simt vintul care inca nu ma trezeste din visul lui... din visul trecutului... Oare chiar ma indragostesc de el? De la cuvintele astea imi trec fiori pe tot corpul.. Si nu vreau sa ma mai gindesc la asta... Ma uit in alta parte, si imi apare iarasi chipul lui, cum imi zimbeste... Cum? De ce? Poate? Oare? De unde? Ce sa fac? 

Toate aceste intrebari se invirteau ca "roata dracului"... incet, si chinuitor... 

Iar cel mai chinuitor gind era : daca el totusi reuseste sa ma reintoarca, si eu ii voi raspunde cu aceiasi, si el iar ma va lasa, cu ce voi ramine eu atunci? De ce el iarasi incearca sa-mi schimbe destinul si nu se gindeste la mine? De ce el se gindeste doar la placerile lui? Daca m-ar iubi cu adevarat, m-ar lasa in pace, odata ce stie ca sunt logodita... 

Totusi, gindurile spun: Vreau sa-l uit... dar inima, inima mea imi spune cu totul altceva... inima imi spune sa-mi traiesc viata si sa ofer sanse, sa nu fiu egoista, sa fiu libera, sa fiu iubita... 

Iesind din cafenea, el a inceput discutia... 

-Ce ai de gind sa faci dupa universitate? Poate te intorci in Chisinau?

-Nustiu, caci Bogdan e de aici, si mi-a propus demult sa traim la el... si inca nu am hotarit... tu?

-Eu la sigur ma intorc in Chisinau... Totusi nu-mi place atmosfera de aici, e prea mare aglomeratie, un oras atit de mare, pentru un copil ca mine atit de naiv... ma voi pierde odata si odata aici... 

-Si eu la inceput aveam aceiasi impresie... dar acum totul s-a schimbat

-Am vrut sa-ti spun ca si tu mult te-ai schimbat... Nu mai esti acel copil naiv... Te vad atit de independenta si nu imi vine a crede ca e asa, adica nu incerc sa te ofensez.. vreau sa spun doar ca imi pare nespus de rau ca nu am fost eu acel care te-a vazut in fiecare zi, si nu te-am crescut eu pe tine cu ochii.... Nu ti-am auzit gindurile... 

-Iti pare rau?

-Da... 

-De ce? Chiar nu ai mai avut nici o dragoste de atunci?

-Ba da, am avut... Olga... e mai mica cu 2 ani ... E foarte frumoasa, fina si draguta, gingasa... Dar e genul de fete care nu stie ce vrea... Ba vrea una, ba alta... Si mereu ne certam.. Nu gaseam un numitor comun... Nu era chiar foarte frumoasa povestioara noastra... Dar, oricum, povesteste ceva si despre tine, ce ai mai facut? Poate ai vre-un hobby interesant? Tin minte ca atunci cintai la pian, eram gata sa te ascult 24 de ore din 24 si   nu ma saturam... 

-Da, tin minte si eu, dar , din pacate aici nu am unde exersa... si doar cind plec in weekend la Chisinau gasesc ceva timp pentru a-mi mai aduce aminte despre copilarie si a mai ride cu mama despre amintiri.

-Unde invat eu, stiu ca avem o sala unde este un pian. Sigur putem acum sa ne ducem acolo, caci tare mult vreau sa te ascult cum cinti... nu te-am mai auzit de mai mult de 7 ani cum cinti...

-Dar, nu sunt pregatita, nic nu am note... Si apoi innopteaza repede, si nu vreau sa merg acasa in intuneric

-Nu-ti face tu griji ca nu-s chiar asa de nesovestit si te voi petrece pina acasa...

-Stii? M-ai intrigat... Stii foarte bine ce-mi place si stii cum sa ma ademenesti.. Sa mergem... 

-Super, iti multumesc din suflet.... 

To be continued... 

Acum... cu totii stim...

Deci, astazi este o noua zi pentru mine, un nou inceput intr-o oarecare masura... Deoarece, in primul rind, am inteles cite ceva astazi... Da, chiar astazi am scos ochelarii roz si am inceput a privi culorile adevarate ale vietii.

Acum vad rosu, ceea ce pentru mine inseamna dragoste, si anume, dragoste pentru viata. Vreau sa-mi traiesc viata asa , ca peste ceva timp sa nu regret de ceea ce nu am facut.. Sa-mi traiesc viata din plin, acum cit am ocazia, cit pot sa fac orice imi doresc, daca vreau, sigur. Caci cu totii stim, nu exista nu pot.. exista nu vreau!!!

Deci, daca cineva isi traieste fiecare moment al vietii cu argumente de genul : nu pot, nu mi se primeste... sunt un/o ratat/a... nu mai vreau sa mai traiesc... sau si mai mult, cineva poate chiar sa spuna: la dracu' viata asta amarata... 

De ce o faceti oameni buni? Chiar asa de tare va place sa va jaluiti pe propria-ti viata? Tu ti-o construiesti... tu iti pui singur tie reguli si te conduci dupa ele... Iti pui propriile principii, propriile dorinte si scopuri... Tu singur iti faci toate astea... Si la urma mai ai tupeu sa dai vina pe viata? 

Gindeste-te ca in timp ce tu te jalui pe viata ta, altcineva se roaga sa mai traiasca o zi... 

Trebuie sa fim multumiti de tot ceea ce ne ofera viata, pentru ca stim ca tot ce se intimpla, se intimpla spre bine... 

Acum vad verde, ceea ce pentru mine inseamna libertate, armonie... Simt ca daca imi voi trai viata si in continuare doar prin certuri, conflicte si neintelegeri, nu voi simti adevaratul gust al vietii. Caci cu totii stim, viata ne ofera tot ce-i mai frumos, si atunci de ce sa o transformam in ceva sumbru, care nici nu are vre-un sens? Ce ne face sa spunem un simplu "multumesc" sau "scuze"? De ce complicam lucrurile? De ce cautam fiecare detaliu, si anume, sunt sigura ca majoritatea cauta mereu detalii negative si nu pe cele pozitive... In asa situatii, multi vor vedea viata doar in alb negru... Asociez viata alb-negru cu filmele anilor '70... Ceea ce inseamna trecut... Si cei care-si traiesc viata anume in asa culori, ei si-o traiesc doar cu trecutul, cu amintiri si .... doar cu amintiri... Nimic mai mult.

Acum vad albastru, ceea ce pentru mine inseamna puritate si respect... Anume aceste doua calitati sunt cele mai importante si cele mai cautate in oamenii ce ne inconjoara... Caci tu totii stim, comporta-te cu ceilalti asa cum ai vrea ca si ei sa se comporte cu tine. Cu totii ne dorim sa fim apreciati la justa valoare, sa fim respectati si iubiti, insa nu toti inteleg ca pentru a primi aceste calitati, trebuie sa acorzi si tu respect celora de la care te astepti sa te aprecieze. 

Tot ce vedem, e poate pentru unii un simplu joc, pentru altii un concurs, pentru ceilalti un scenariu gindit cu ceva timp inainte... Pentru mine, tot ce vad, e o carte, care mereu e deschisa pentru orice incercare. Am invatat nu demult ca trebuie sa-ti incerci puterile in orice domeniu, caci anume astfel afli tot mai multe lucruri despre tine insuti... Iti cunosti unele calitati pe care nici nu le asteptai sa le ai. Deci, nu ezitati orice sansa care viata va ofera, nu ezitati orice incercare la care va pune viata... Caci cu totii stim- daca sfirsitul nu e fericit, atunci asta nu-i sfirsitul inca. 

(Sau in limba engleza suna mai frumos:  if it's not a happy ending, it's not the end)

*Bisous, bisous...

My soul...

Nu am altceva de spus decit, ascult piesa asta si ma relaxez... Uit de toate si intr-adevar e o piesa care se refera la : free your mind.
Magnific. O ascult chiar si acuma, cind scriu, si prmesc o placere enorma. Cred ca totusi pentru urmatoarea luna, ea v-a fi preferata mea. Ii voi fi fidela si o voi asculta in fiecare zi (:D).

Astazi, nu voi scrie despre starea mea, ci o voi prezenta prin piesele care mi-au inspirat intr-o oarecare masura incredere, speranta, fericire si dorinta de a trai.

1.               

Brian-Drowning

Daca nu gresesc, am mai postat aceasta piesa aici pe blog... Si intr-adevar un timp indelungat mi-a stat in suflet fiecare zi, pentru ca o simteam ca o mica particica din inima mea. Atit melodia, cit si cuvintele sunt magnifice. 

2.               

M83- Midnight City

Aceasta piesa, se poate de spus chiar si ca m-a zombat. Nu pot gasi o zi in care nu am ascultat-o. Cu toate ca textul piesei nu inseamna nimic pentru mine, dar melodia si vocea te ademenesc parca, si vrei sa asculti inca odata si inca odata piesa asta. Cel putin, la mine asa a fost si este. 

3.              

Nneka-Heartbeat (Chase & Status Remix)

In aceasta piesa intr-adevar, cuvintele imi reflecta starea de ceva timp. Deci, piesa in scurt timp a reusit sa ma uimeasca atit dupa ritm, cit si textul e despre singuratate. Tot ce se intimpla imprejur facem doar pentru placerile noastre, doar ca noua sa ne fie bine. Putem spune fraze peste fraze, sa dam cuiva orice promisiune si la urma sa ne dezicem de propriile cuvinte. Cam asta imi inspira aceasta piesa. Cu toate ca are un inteles trist, totusi reuseste ra-mi ridice dispozitia la maxim. 

4.                  

Тина Кароль- Выше облаков

Textul piesei spune totul. Anume acum vreau, acolo sus, asupra norilor, sa incep totul de la zero... Caci sunt o mie de lucruri pe care le-as schimba daca as intoarce timpul inapoi. De multe ori doream sa ma uit de undeva de sus la vietile persoanelor ce ma inconjoara... De multe ori ma intrebam oare ce fac ei in acest moment? Oare ce fac atunci cind eu ma gindesc la ei? Viata intr-adevar e scurta,  trebuie sa ne invatam a o pretui si sa spunem la momentul potrivit tot ce avem pe suflet stiind ca merita. 

5.                

Michel Teló - Ai Se Eu Te Pego (Assim você me mata)

Nu pot sa nu postez aceasta piesa. Deoarece ea intr-adevar a reusit de fiecare data sa ma faca sa zimbesc, sa dansez  si sa rid cu pofta. Pot sa il ascult non-stop de dimineata pina-n noapte. Ador!!!

6.               

Папа и его сын Никита - С днем рождения мама Люба

Sigur ca am postat si aceasta piesa. Aceasta asemenea ma face mereu sa zimbesc. E o surpriza enorm de placuta pentru o mamica si sotie. Sunt sigura ca fiecare domnisoara isi doreste la ai ei 26 de ani sa fie surprinsa de o asemenea surpriza. Dulce!!!

7.                  

Jessie J- Who You Are

O ador pe Jessie J. Ea si Adele poate sa ma faca sa pling si sa zimbesc in acelasi moment de la piesele sale. Anume aceasta piesa, sunt sigura ca majoritatea o vor gasi-o apropiata de suflet, deoarece aceste versuri sunt luate din viata de zi cu zi, din sentimentele reale care iti fac pielea gaina. 

  8.                   

Adele-Someone Like You

Cum am mai spus si mai sus, o ador si pe Adele. Ma regasesc in fiecare piesa a ei. Iar aceasta are o semnificatie intr-adevar aparte si adinca in sufletul meu. 

   9.                    

Mashup-Germany - Top Of The Pops 2011

Nu am putut sa nu postez aceasta piesa. E o colectie a tuturor pieselor anului 2011. Deci fiecare secunda inseamna ceva pentru mine, o amintire. 

Si  10. Nu pot iarasi sa nu postez favoritul meu de astazi: 

Savurati dragii mei cititori sentimentele mele inspirate din piese!

*Bisou, bisous...

Need You...

"And that's why I need time

I said I need you

I need you to understand..."

Intr-adevar, nu sunt persoana care fiecare zi sa taca si sa-si tina emotiile in sine. Vreau sa-mi desart gindurile, sa nu ma mai bucur doar eu de sentimentele si emotiile mele... Sa nu-mi mai inchid inima la lacata.

De fapt, aceasta lacata o poate deschide doar o persoana, care eu de fapt pina cind nu am gasit-o...Adica, de fapt, ea este, am gasit-o recent...  Acea persoana e mereu in gindul meu, de dimineata pina-n noapte, doar ca aceasta emotie, sau acest sentiment... ma tem ca nu e reciproc... Nu pot avea incredere in cineva pe care inca nu l-am aflat pina la sfirsit...

Singurul lucru pe care-l stiu e ca in viata, riscul ar trebui sa fie motto-ul tuturor... Daca nu risti la moment, pierzi ideea fericirii...  Iar eu, la sigur nu vreau s-o pierd. Dar totusi, ma tem. Ma tem sa-mi pierd idealul, ma tem sa actionez asa cum imi spune inima, dar inima imi spune multe la moment. Doar ca gindul, imi ordona pina cind sa nu-mi ascult inima...

Si atunci, sunt confuza. Nustiu ce sa aleg. Pot sa aleg inima, care daca o voi asculta, nestiind viitorul, voi putea suferi. Dar daca aleg gindul, sufera inima. E o rutina de care m-am atasat ultimii 2 ani si tot nu gasesc scapare din ea. Singura scapare e timpul, care si asa trece cu o viteza de nu-ti poti concentra ochii pentru a o urmari.

Deci, in timp de 2 ani, acest sentiment m-a urmarit cam de vreo 4 ori... Si acum a venit momentul, cind de ceva zile tot nu pot sa aleg. Nu vreau sa aleg. Nici macar nu incerc sa caut vreo solutie...

In unele momente, sunt prea pesimista realista... Imi las soarta in miinile timpului stiind ca totusi astfel nu voi rezolva nimic. Si iar revin la gind si sentiment...

Si iar revin... la gind.... la sentiment...

*Bisous, bisous...

Singura...

De cite ori am promis ca voi scrie in fiecare zi, si nu o faceam niciodata... Imi pare rau... nespus de rau... Dar, asa e... citeodata ai atitea ginduri frumoase, si scrii ... scrii mult, scrii pentru cineva, ca cineva sa-ti citeasca gindurile, istorioarele, ca cineva sa vada ca tu ai sentimente, ca cineva sa vada ca tu existi!...

In timpul asta de cind nu am mai scris, s-au intimplat multe... foarte multe s-au schimbat, poate si eu intr-o oarecare masura m-am schimbat...Acum, pot sigur sa spun ca a venit acel moment cind nu imi pasa de nimic... Cind imi traiesc fiecare moment si nici nu ma gindesc la viitor, cu atit mai mult, demult nu am privit in trecut... Chiar si am uitat de el. Si asta imi place, caci simt ca asta ma duce spre bine. Pina acum, eram prea agresiva, tot ce se intimpla, nu atit cu mine cit tot ce se intimpla in jurul meu, tratam toate astea prea aproape de inima, eram prea naiva... Dar ce s-a schimbat? Cred ca va intrebati, ce s-a intimplat asa ca nu mai gindesc asa ca inainte? Cum de nu mai atrag atentia nimanui?

Recent, am avut o situatie ciudata, prea ciudata. Nu credeam ca voi avea asa vreo situatie vreodata... Nu ma asteptasem cel putin la asa ceva, dar totusi, cum se mai spune totul vine anume de la acele persoane de la care nici nu te asteptai si le credeai cele mai apropiate... Da, le credeai... Acum e altfel... Nu mai cred in cineva!!! Cred doar in mine si in puterile mele. Cred in ceea ca singura voi ajunge undeva... Singura va fi mai bine... Singura de fapt nu e ceea ce isi doreste fiecare... Cel putin, eu asta-mi doresc, pentru inceput...
Imi stiu gindurile, sentimentele, firea, apucaturile (:D) ... Si sunt sigura ca tot ce se face, se face spre bine. Chiar si daca tu crezi ca ceea ce s-a intimplat actioneaza rau asupra ta. Nu, nu e chiar asa... Nu intotdeauna primesti ceea ce vrei... mai bine accepta ceea ce ti se cuvine tie.

Stiu ca ceea ce am scris mai sus nu va fi inteles de toti, am scris prea incurcat... Am impresia ca inteleg doar eu aceste fraze, ca doar piesele care le ascult non-stop ultima vreme ma inteleg... Dar, poate, totusi, voi gasi o persoana care ma va intelege... Si stiu ca o voi gasi, numaidecit!
Dar pina atunci traiesc cu gindurile... pina atunci traiesc cu piesele preferate de la care nu ma voi satura niciodata!!!

A.A. !4!

 Vazindu-ma , parca i-am simtit inima lui care se batea intr-un ritm rapid, ca si a  mea de altfel. El parca a tremurat… mda, anume asa il tin minte, anume acea privire si acel zimbet care inspira liniste si caldura. De fapt am si uitat cit e de bine sa fii alaturi de el. Gindindu-ma la toate acestea nici nu am observat ca deja stau in fata lui…El s-a ridicat, m-a privit lung, si mi-a zimbit cum o facea cindva.  I-am raspuns cu un zimbet ciudat parca, el chiar a ramas nedumerit, i s-a parut ca nu aveam placerea sa stau linga el. Ne-am asezat si mult timp nu am putut incepe conversatia, dar intr-un sfirsit, el a inceput cu un ciudat si timid :

- Melly, Salut…

Straniu e ca nici nu am stiut cum sa-i raspund, dar totusi peste citeva secunde am reusit sa-i spun pe silabe

-Sa…lut… Salut… demult nu mi-ai spus asa...

-Ce faci?

-Bine, mersi, tu?

-La fel, de fapt, ma bucur ca ne-am intilnit. Recent mi-am adus aminte acea zi cind noi ultima data ne-am vazut si am incercat sa inteleg de ce asa s-a intimplat, caci daca as fi reactionat altfel, destinul tau era sa fie cu totul altul.

-De fapt, sunt fericita acum, invat aici, in Romania, sunt logodita… tu ce ai mai facut de atunci?

-Mai nimic, invat deocamdata si eu in Bucuresti, si cam nimic nou, de fapt, nici nustiu ce poate fi nou pentru tine.

-Mhm… dar in scrisoare scriai ca ai venit pe 3 zile in Bucuresti... 

-Pai da, acum am ceva probleme acasa si pentru ceva timp sunt in Chisinau....Imi inchipuiam altfel discutia noastra. Azi noaptea nu am dormit incercind sa schitez fiecare intrebare si fraza, si nu e chiar asa cum imi imaginam.

-Dar despre ce ai vrut tu ca noi sa vorbim? Despre acea zi cind eu ti-am oferit sansa de a fi cu mine si tu m-ai tradat? Atunci cind eu cel mai mult aveam nevoie de ajutorul si sustinerea ta si tu m-ai parasit? Sa stii Alex, acum nu mai intorci nimic, eu nu mai sunt a ta, de fapt nici nu am fost . Si inca ceva, chiar iti multumesc ca ai plecat atunci, altfel nu aveam sa-l intilnesc pe Bogdan , logodnicul meu. Da, sigur, mi-a fost greu, 2 ani nu mi-am putut reveni, pina nu l-am intilnit pe Bogdan. La inceput el mi-a fost un prieten, bun prieten, asa cum ai fost si tu. Cind am inceput sa simt ca ma indragostesc… ma temeam atit de mult sa-i spun, credeam ca va reactiona la fel cum tu ai facut-o cu 7 ani in urma. Nu stiam daca sa-i spun sau nu… Si stii cine primul a recunoscut sentimentul? El!!! El mi-a organizat o seara de neuitat, tocmai de ziua mea de nastere. Mereu imi facea cite o surpriza, imi lasa diferite scrisori prin geanta sau palton pe care le gaseam pe nestiute si imi era atit de placut sa le citesc… Niciodata nu am comparat prietenia noastra cu cea pe care am avut-o cu tine. Si totusi, despre asta doreai sa vorbim? Oare tu credeai ca eu iti voi sari in brate iarasi si iti voi spune ca te iubesc pina acum si 'hai sa fim impreuna"?

-Nu, dar ai dreptate. Am vrut sa vorbim despre acea zi, sa-ti spun de ce am plecat, caci nu m-am gindit niciodata ca prietenia noastra se va sfirsi la asa o nota.

-Crezi ca vei putea sa-mi justifici acum plecarea ta de atunci? Eu cred ca nu voi accepta nici un argument… si de ce sa rascolim trecutul care deja nu mai inseamna nimic? Care deja si-a pierdut focul?

-Nu, draga mea. Pentru mine, focul inca nu s-a stins, tocmai acum flacarile lui ard cel mai intens.

-Poftim?

-Da,da.. ai auzit corect. Crezi ca eu as veni aici pentru nimic? Pentru o simpla discutie despre trecut?

-Nu, dar, nu cred ca anume tu imi vei putea schimba destinul acum.

-Tu ma subapreciezi…

-Crezi ca vei putea influenta asupra-mi necatind la faptul ca sunt logodita si imi iubesc logodnicul? Esti nebun sau te prefaci?

-Am si eu ceva sa-ti spun… D’acord, nu pot sa argumentez concret situatia din ziua aia… Singur nustiu ce a dat in mine, parca nu eram eu, caci eu simteam de mult timp ca simt ceva pentru tine. Am vrut demult sa-ti spun… Aduti aminte ziua cind ai fugit de acasa si noi ne-am plimbat toata noaptea prin oras, iar eu te-am dus pe acoperisul unei case unde ne uitam la luminitele orasului. Cum de atunci nu ai observat privirea mea si tremurul in miini asemanator cu acel pe care l-am avut acum cind ai intrat in cafenea? In ziua aia, m-am speriat de sentimentul tau. Pina atunci, eram cei mai buni prieteni, tu imi povesteai despre fiecare baiat care iti facea complimente , despre prima intilnire si primul sarut, si stii ca daca aveam sa-ti raspund cu aceiasi, tot ce a fost inainte avea sa se spulbere. Nu am vrut sa-ti pierd sufletul naiv si copil din tine. Nu vroiam sa te pierd. Si atunci, mi-am dat seama ca am facut cea mai mare greseala din viata mea, dar era deja prea tirziu. Nu mai puteam schimba nimic. Te-am cautat trei zile la rind si nu te-am gasit, nu mai stiam ce sa fac si unde sa ma duc. Am suferit si eu. Caci odata cu plecarea ta, am pierdut o parte mare din mine.  Stiu ca acum va fi greu, cel putin pentru mine, ca sa-ti recapat increderea…

-Tu? Vrei sa-ti recapeti increderea?  Pot sa spun sigur, staruintele tale vor fi inutile, nu vei capata nimic.

-Nu cred, altfel nu aveai sa vii.  Nu vrei sa iesim acum la o plimbare?  Atmosfera asta din cafenea e cam stresanta si nu ma simt comfortabil.

-Ok, hai. 

To be continued...

A.A. !3!

Citeva zile am meditat la aceasta tema. Acel vis mi-a adus aminte de acele momente frumoase petrecute impreuna. Dar am trait atit de mult fara a mai auzi ceva de el si acum, cind deja viata mea si-a aranjat cartile, apare el si vrea sa-mi schimbe destinul. De fapt, ma stresez prea mult din cauza unui simplu vis. Ok. Nu ma mai gindesc la asta, o sa incerc sa uit totul. 

Seara, dupa ore, in drum spre casa am primit un mesaj de la Bogdan. Scrie ca se va retine putin azi la universitate. Cind am ajuns in fata casei, nici nu ma gindeam ca in acea seara, se va schimba complet viata mea. 

Ajungind in fata usii, am observat un plic lipit pe usa. La inceput am crezut ca e o scrisoare de la Bogdan, dar cind l-am deschis, am incremenit pe loc. Era o scrisoare de la Alex. 

Am intrat in casa, m-am asezat cit mai comod si am inceput a citi:

" Draga Amelia, de mult timp te cautam. Am incercat sa te gasesc in Chisinau, dar am dat de parintii tai, care, din fericire mi-au dat adresa ta. Nu stiam ca inveti in Bucuresti, si nici nu ma asteptam sa fii logodita. Mi-a fost dor de tine, sincer. Si vreau sa ne vedem. Pentru asta am venit pe citeva zile, aici, in Bucuresti. Te astept miine la ora 15:00 la cafeneaua de linga universitatea ta. Te pup si te cuprind, Alex."

Doamne, nu stiam ce sa fac. Cum sa reactionez. Imi venea sa rup in bucatele scrisoarea aia. Dar, nu am facut-o. Ce pot eu sa fac? Stiu, ca altcineva mi-ar spune: "Prostuto, aduti aminte, 7 ani in urma, te-a parasit atunci cind aveai tu nevoie de el cel mai mult. Acum ce mai vrei? Vrei sa-l pierzi pe Bogdan? Acel care te-a sustinut mereu, care ti-a dat incredere si speranta, care ti-a adus frumosul in viata ta? Ce vrei tu acum?"

Dar eu am hotarit ca... nustiu de fapt ce am hotarit inca. Sunt prea stresata acum. Miine in drum spre universitate voi hotari. Dar acum, am nevoie de putina odihna. 

A doua zi, iesind din casa, eram sigura ca nu voi merge la cafenea, toata ziua cautam fel de fel de argumente ca sa evit hotarirea.  E 14:50 si eu inca nu am hotarit… Ce sa fac? Sa evit? Doar nu l-am vazut de 7 ani, vreau sa aflu viata lui, cu ce se ocupa, unde invata,unde lucreaza, si ce a facut in acest interval mare de timp? Am decis totusi ca merg, dar nu ii voi da nici o mica aluzie ca au mai ramas sentimente.

E ora 15:00 si eu deschid usa , intru in cafenea si incerc sa-l gasesc pe Alex. Intorc capul in dreapta si il vad, la o masuta din coltul localului. In acel moment am dat ochii cu el pentru prima data de 7 ani de cind am avut acea conversatie ciudata, cind i-am spus ca-l iubesc, iar el m-a respins.

To be continued...