A.A. !6! - The hardest part...

Ajungind la universitatea unde invata Alex, am simtit o bataie puternica in piept... Am devenit brusc confuza...
Imi puneam mii de intrebari.. Iar cea mai importanta era: De ce am acceptat sa vin aici?
Cum m-a hipnotizat asta? Chiar sunt intr-atat de naiva?
Insa, el sigur a observat nelinistea mea si a inceput iar sa actioneze...
Mi-a deschis usa si mi-a intins mina sa intru in incapere... A trebuit sa urcam pina la etajul trei...
Si uite ca in citeva minute, am intrat in acea sala... De la inceput, nu am observat pianul si m-a apucat o groaza si mai mare... Dar, nu era chiar asa de rau... Pianul se afla  in coltul salii, iar din cauza ca era deja pe inserate, era lasat in umbra.
El m-a condus, iar cind deja am ajuns linga pian mi-a spus:
- Stii si singura ce piesa vreau sa aud acum
- Mda, cred ca imi dau seama... Tin minte, intr-o zi mi-ai dat notele, si cind am inceput sa le invat, erai atat de intuziasmat. Frumoase amintiri...
- Te rog...
- Ok... incerc...

Am inceput cu mici pauze, melodia isi reda tristetea... Eu imi exprimam sentimentele si sufletul... Incercam prin note sa-mi deschid gindul, sa-i dau friu liber si sa ma pot relaxa in sfirsit... Inchid ochii... Si... eu, ii simteam ritmul piesei, iar cintind mai departe, fara sa vreau m-am teleportat in trecut... Am ajuns sa revad si sa resimt acel moment cind pentru prima data i-am cintat aceasta piesa in intregime... Imi aduc aminte ochii lui, atat de curiosi, mari, incintati, zimbetul lui, atat de dulce... Deschid ochii, privesc spre el... si vad aceeasi expresie ca si citiva ani in urma! Aceiasi... Acum am inteles pentru ce el m-a chemat aici...
Si stiam ce va fi daca voi inceta piesa.. o cintam tot mai rar, apoi mai repede, mai incet si brusc mai tare... Incepeam din nou, am ajuns sa bat cu pumnii in pian... Gata! Nu mai suport. Nu sunt intr-atat de puternica sa indur aceste "mici" incercari ale vietii!!!
Pentru ce mi-a venit?
Am incetat sa bat in pian.. rasuflam adanc, ca sa-mi calmez emotiile...
El tacea, ii auzeam rasuflarea nervoasa, ii era teama sa se apropie... Dar totusi mi-a atins barbia.. mi-a ridicat-o incet in sus si a privit adanc in ochii mei... Da!!! A reusit sa patrunda adanc in sentimentele mele, in sufletul meu... !!! Mi-a atins "virful" inimii!!!

- Nu-ti fie teama sa traiesti! Cu 10 ani in urma, am facut o greseala de care regret inca de atunci!!! Si care ar fi scopul meu acum sa te amagesc sa te seduc? Nu sunt copil deja ca sa ma joc cu sentimentele!!! Si stiu precis ca si tu simti aceeiasi... Daca nu avea sa avem un viitor comun, crezi ca as sta acum in fata ta? Recunoaste... Spune... Ce taci?
- Tacerea e cel mai insuportabil lucru nu? Si tu ai tacut 10 ani!!! Ce ai facut in acesti 10 ani? De ce mi-ai venit acum, cind deja fiecare lucru in viata mea e aranjat la locul sau!!! De ce?
- Pentru ca atat mi-a ajuns sa inteleg ca doar tu esti pentru mine! Nimeni altcineva... Am asteptat 10 ani,  mi-am adunat puterile pentru ca sa lupt pentru tine... Pentru ca stiu ca de fapt, cu una cu doua, nu ma vei ierta si nu vei mai avea incredere in mine... Si sunt gata sa fac orice.. Crede-ma!!!
- De ce ma nenorocesti? M-ai lasat atunci, acum ce mai vrei? Ce-ai face tu in locul meu acum? Iti e usor sa vorbesti cuvinte dulci, nu? Dar sa simti?
- Sa-ti arat eu ce simt pentru tine?
Si atunci, m-a ridicat brusc de pe scaun... mi-a luat mina intr-alui, a strins-o din toate puterile, mi-a mingiit-o si s-a uitat la mine cu acea privire placuta, duioasa si m-a sarutat. Sarutul ala, m-a facut sa zbor, sa nu-mi simt pamantul de sub picioare, sa uit de tot in lume, sa uit chiar si de mine insumi! Eram ametita, plina de emotii, de teama, inima imi batea in piept tot mai tare.. iar eu...rasuflind din greu, tot ceea ce am putut sa-i raspund a fost:
- Sa nu ma mai superi niciodata!!!
I-am strans mina si l-am sarutat... Acel sentiment de libertate m-a coplesit momentan... Parca am revenit la adolescenta... Ma vedeam acel copil... Il vedeam la fel de mindru, frumos, dulce.. si nu doream sa-l pierd pentru nimic in lume..

Se spune ca intr-o zi ti se ofera aproximativ 10 sanse ca sa-ti schimbi viata...
Eu, Amelia, am atins cu mina libera una dintre ele, fara sa stiu... Ca acum, avand 45 de ani sa am o familie formidabila...
Stiu ca atunci, in acea seara, cind i-am cintat lui Alex, am facut alegerea corecta...
Acum,el e sotul meu.. si avem o fetita, Otilia , care astazi implineste 10 anisori!


* Bisous, bisous...