Familia. E o tema atat de sentimentala, dar totusi, nu toti sunt sentimentali vorbind despre rudele lor. Si de ce? Mi-e mila de acei copii ce se rusineaza de parintii lor, sau si mai rau de bunei, strabunei, s.a.m.d. Si iar, de ce? Ti-e rusine de mama ta car ti-a dat viata? De tata care te-a educat mai bine cum se putea? Sau de buneii care mereu te aparau in fata fiecarui maruntis nastrusnic al tau si niciodata nu te dojeneau, te mingiiau la ceafa si te pupau in frunte? De asta ti-e rusine?
Nu, nu e absurd. STIU ca exista asa exemplare. Lor li se pare ca ei sunt Dumnezei. Ca fara ei, nimic in viata asta nu s-ar intimpla. Si isi inchipuie fel de fel de nebunii. Mai rau, isi preamaresc si prietenii, in loc sa-si respecte familia. Perioada asta include, de regula, 13-18 ani, la unii, insa difera, dar la unii perioada se mareste pina la infinit.
Si cu totii prea bine stim cind se va sfirsi acea perioada. Prea tirziu pentru a mai intoarce acele momente frumoase, prea tirziu pentru a-ti mai cere iertare pentru toate ce ai facut si le ai in gind inca sa le faci. DA, toti se trezesc cind raman singuri! Fara familie, fara parinti, fara bunei. Cind singurul loc in care ii mai poti revedea, e cimitirul (cat de dur nu ar suna, dar asa e).Stiu ca scriind aceste cuvinte, exprimindu-mi gindurile, nu voi schimba nimic, deoarece aceasta problema a existat, exista si va exista. Asa e fiinta umana. Fiecare a trecut prin aceasta etapa. Si tu, care citesti, nu incerca sa te amagesti, spunandu-ti ca ai fost cel mai super copil model, etalon pentru toti. Stii prea bine ca nu e asa.
Sincera sa fiu, nici nu stiu de ce am apucat-o pe tema asta. E primul post dupa o pauza lunga, si vreau sa gandesc liber, sa stiu ce ganditi si voi. Familia - un refugiu de toate cele rele, iar noi, bagam mai tot raul in ea. Crezind de fapt, ca intentiile noastre sunt complet firesti si corecte, ne inglodam inca si mai tare. Iar familia, cat de tare nu ai tine sau ai tine la ea, tot DOAR ea te v-a ajuta. Deci, sa ne intoarcem la tema cu prietenii VS familie. Prietenii, ce fac? Da, sigur, ei iti sunt surori/frati, a doua mama, al doilea tata, care vasazica te renasc si iti dau o noua viata, viata distractiilor si tuturor "bunurilor" . Toate "floricelele" astea raman pina intr-un moment. Pina in momentul cind ei s-au saturat (in sensul direct) de personalitatea ta. GATA! Cat de nedreapta poate fi viata si destinul, da? Acele persoane in care credeai ca poti sa te bazezi 100%, acum... acum... ei au disparut, au devenit de nerecunoscut. Iar familia, ea nu te alege dupa bani, dupa inteligenta, gandire, s.a. Ea te VREA asa cum esti, iti accepta felul de a fi si mereu iti respecta modul de gindire si actiunile, te ajuta le nevoi. Gasesti asa prieteni? Foarte putini, garantat.
Si totusi, multi nu pot rezolva dilema: "Familie VS Prieteni". Unii, aleg varianta gresita, iar rezultat ajunge la tragedie.
Tu ce alegi?
*Bisous, bisous :*...
No comments:
Post a Comment