Ciudat...

"Noaptea. Felinarul imi orbeste ochii atunci cind incerc sa privesc spre cer...
Imi place noaptea sa urmaresc stelele, luna... Pasul meu parca-si formeaza un ritm de la care, daca incerc sa ma abat pierd sensul intregii seri sau poate a intregii mele existente...
Unde merg? De cine fug? Nu tin minte... Tin minte doar ca trebuie sa merg, sa nu ma opresc, inima mea stie cind trebuie sa ma opresc, sau mai simplu, destinul ma va duce acolo unde ii va fi mai comod...

Straniu, nu mai vad lumina felinarului.. ridic capul spre cer si nu vad nimic... nu vad nici o raza a lunii, nu vad nici un punct care sa semene cit de cit a stea! Unde am ajuns? De ce sunt aici? Simt ca am obosit, cred ca o sa ma opresc putin. 

<Soare, cer senin, lan de griu, o vad pe ea! Laura! O stiu, o tin minte... Ciudat, de unde o stiu? Ce incearca sa faca? Se apropie de mine? Oare? Ce sa fac? Ce sa-i spun? 

-Buna...(zimbetul ei, cel mai frumos zimbet care l-am vazut vreodata... si privirea parca te ademeneste... totusi de unde o stiu?)

-Buna,... Laura?

-Nu, m-ai confundat cu cineva... Ma numesc Daria.

-Straniu, imi pari foarte cunoscuta, eram sigur ca esti ea... o tin minte dupa ochi si zimbet, si ... si.... ciudat e faptul ca-i tin minte numele... ma ierti... ma numesc... ma numesc,.... dar,  nustiu cum ma numesc..mi-am uitat numele... tu ce faci aici?

-Te asteptam pe tine...

-Pe mine? Ne cunoastem de undeva?

-Cum sa nu? Sigur ca ne cunoastem...

-De unde? Eu nu stiu pe nimeni..eu nici pe mine nu ma stiu...

Ea a ramas pe un timp nedumerita, iarasi privirea ei... Imi intinde mina, si in acelasi timp pleaca... De ce nu pot sa-i intind mina si sa merg si eu cu ea? Vreau, dar nu pot! Ce-i cu mine? De ce nu-mi simt mina? Ce-i asta?...."

Daria!!!, ohhh, am dormit? a fost un vis? imposibil, nu putea fi doar un singur vis... 

Ciudat, nu pot sa inteleg... Am nevoie de ea, anume de ea!, dar cum sa o gasesc?

Pasul isi ia din nou ritmul, dar acum parca dansam, e ritmul valsului, dansez cu ea...

un' doi trei

un' doi trei

un' doi trei

Simt ca innebunesc, innebunesc dupa un vis... Am nevoie de o pauza...

Iata ca am intrat intr-o cafenea, am gasit o masa la care o sa pot medita asupra gindurilor, nu o sa aud aglomeratia, si nimeni nu o sa-mi auda gindurile... Mi-am facut comanda, si pina cind o astept am realuat fiecare moment din vis, m-am oprit la fiecare pas pe care il faceam si il analizam... Straniu, l-am tratat prea serios... Simt ca nu e doar un vis.
 Dar stai, o vad! Poate gresesc? Poate nu e ea? Dar daca nu incerc, o sa o pierd! Nu vreau sa o pierd!

S-a asezat in celalat capat al incaperii, acum o sa fie mai greu sa ajung la ea, si o sa pot sa-mi insir gindurile, o sa-mi pun in plan despre ce o sa vorbim... dar nu pot sa ma gindesc acum la vorbe, gindul imi este ocupat de dansul nostru: 

un' doi trei

un' doi trei

un' doi trei

-Salut,am nevoie de ajutorul d-voastra...

-Daca o sa pot, cu placere...

-O sa va pun doar o singura intrebare, la care sigur o sa raspundeti, doar o rugaminte, sa nu credeti ca sunt ciudat sau va urmaresc sau in cel mai rau caz, nu va doresc nici un rau...

-Hm, pare intrigant, va ascult...

-De cind ati intrat, parca m-ati impuns cu privirea, stiu, nu v-ati uitat direct la mine, dar raza privirii a trecut si am incercat sa o prind (ea zimbeste)... Dar, imi pare ca va cunosc de undeva, va vad in fiecare seara.... in .... in ... in vis!

- Poftim? Din greseala, nu ati luat-o razna?

-Nu , nu , nu ... inca nu v-am pus intrebarea..... Esti Daria?

-Hmm, foarte interesant, mult o sa mai stati in picioare? Luati loc.

-Mersi.

-Am promis ca in masura posibilitatilor o sa va raspund la intrebare... Da , sunt Daria... ma cunoasteti de undeva?

-Pai v-am spus ca in fiecare seara va vad in vis. 

-Asta-i o noua maniera a barbatilor de a agata domnisoare?

-Nu, de fapt... chiar am vrut sa facem cunostinta, dar vorbesc destul de serios... Azi, cind m-am trezit am simtit nevoia sa va vad in realitate... Si iata ca destinul mi v-a adus.

-Mdaa, frumoasa poveste.. numai ca imi pare ca nu va avea un sfirsit fericit, trebuie sa plec... La revedere.

-Stai! unde pleci? Daria!.... Ce mai e si asta? Numai am prins-o, si iar? 

Ma intorc la masa mea si incerc sa-mi continui meditatia cu noi evenimente, deja reale... Se apropie chelnerul si imi ofera un servetel:

-Domnisoara care a plecat a lasat-o si cred ca e pentru d-voastra.

-Mersi mult.

"Miine la 18:00 in Parcul Central te astept pe prima banca din stinga"

-Wow, totusi am noroc!

To Be Continued...