Sa vorbesc, sau ...

"Comunicarea inseamna talentul de a intelege ca nu suntem la fel."

                                                                                                         Octavian Paler

Inspirindu-ma din acest citat, mi-am dat seama ca eu de fapt sunt la fel ca ceilalti. Nu ma deosebesc nicidecum. Nu mai pot sa-mi inteleg gindurile (parca), nu mai stiu cum sa le dezvalui, sa le descopar. Am devenit banala? Sau poate eram si inainte? 
Lipsa de o simpla conversatie cu un/o prieten/a ar fi deajuns ca sa-mi aud glasul si 
gindul. Sa-i pot patrunde in adinc, sa pot sa inteleg! Dar, nu mai am cu cine iesi.
De aici mi-am inteles si greseala trecutului. Incerc sa intru intr-un nou cerc de prieteni, ceea ce nu o fac cu succes. 


A comunica- inseamna a trai, inseamna a-ti vedea interiorul(sufletul).
Problema e ca nu am cu cine s-o fac. Toti sunt prinsi de probleme personale si da, inteleg, nu vreau sa incurc. Dar asta e ceea de ce am nevoie acum! Si atunci cu cine s-o fac? Singura cu mine? sau cu vre-un prieten imaginar? 
Chiar si daca, in toate cazurile voi vorbi doar eu, ar insemna egoism. 
Vreau sa si ascult, sa stiu si glasurile altora, nu doar pe al meu.


Cit de importanta ar fi si este pentru unii comunicarea, ne ajuta reciproc. Dar cuvintul, de fapt, nu este mereu o metoda eficienta de a te exprima, pentru ca majoritatea iti poate intelege gresit intentiile (asa cum o fac eu deseori). Pot sa ti-o intoarca asa cum doresc ei, ca sa-si arate si ei un pic inteligenta si superioriatea asupra ta si asupra gindurilor tale.


Asa ca,ramine sa vorbesti ca si cum va trebui sa dai socoteala.