Noul inceput, vechiul sfirsit ...

Oare ce ar insemna sa incepi un nou inceput in viata ta? Doar nu te renasti, nu-ti schimbi fata, si nici sufletul nu ti-l vei shcimba niciodata. Atunci ramin doar sentimentele. Poate ele si trec cu timpul, insa eu tot ramin la parerea ca sentimentele nu se schimba niciodata, necatind la orice fapte.
Pentru mine, un nou inceput inseamna sa incepi a te simti cu adevarat liber, sa simti vintul, sa vezi cerul, si sa asculti cintecul pasarilor, sau al izvorului. Sa ai incredere in prieteni. Sa nu-ti pese de acei care te vorbesc pe la spate,etc.
Pare prea banal? Nicidecum. Oare sa fii liber inseamna sa-ti faci de cap?
-Nuuuu. Sa fii liber inseamna sa traiesti orice clipa care ti-i data. Sa poti sa rizi fara orice sens. Sa poti sa fugi prin ploaie fara ca lumea sa gindeasca ca esti nebun (:D). Poate si sunt demodata in sensul asta, dar totusi, eu asa simt libertatea.

Si cred ca tocmai acum a venit momentul sa-mi incep eu inceputul. Primavara e o ocazie perfecta.
De aici , si partea a doua a titlului acestui post. Daca imi incep eu un nou inceput , atunci spun si eu "Adio" trecutului. Ca tot m-am saturat de toata monotonia asta!

De aia si am creat acest blog. Pentru ca sa pot sa-mi redau sentimentele. Ceea ce gindesc, ceea ce privesc zi de zi si ma framinta sau ma bucura. Chiar daca nimeni nu-mi va citi niciodata post-urile, oricum o fac pentru mine ;).

XOXO 

Asa a fost sa fie...

Asa a fost sa fie , nu ? 

Anume aceasta fraza ne apare in gind cind pierdem ceva pretios si nu ne sta in puteri sa o mai recuperam. Pentru mine, cel putin cred, ca asa NU a fost sa fie. Am fost doar prea impulsiva in hotariri si prea agresiva in actiuni. Si la ce am ajuns? Toti de primprejur sunt fericiti, dar eu? Eu sunt singura. Si nu scriu anume de dragoste, ci  si de prietenie. 

Dragostea e ceva specific pentru fiecare, numai doua persoane pot sa simta acelasi sentiment puternic unul pentru celalalt, altcineva inafara de cei doi , nicidecum. 

Ce tine de prietenie, exista prietenie in grup , unde chiar simti o atasare si o dependenta de a fi impreuna cu ei. Cindva, eram o fire timida si fara ginduri rele, fara vre-un fel de suspiciuni asupra prietenilor mei. Acum ca am mai crescut cu vreo 3-4 ani, desigur ca ma simt mai matura in gindiri. Incep sa analizez ce e bine si ce e rau, ca tot inainte aceasta o faceau complet pentru mine parintii, acum doar partial. Si din zeci de prieteni adevarati pe care i-am avut. Cu cine credeti ca am ramas? Mda, cu unul! Poate chiar si cu doi, trei maxim. Dar nu 10 ! Diferenta mare, nu? Dar, cinstita sa fiu, nici nu ma prea deranjeaza. Deoarece cum stiu totii, mai bine un prieten bun decit acei zece care te mai si vorbesc pe la spate. 

Am inceput cu o tema, si vad ca m-am abatut si termin cu totul si cu totul alta tema :D . Dar, asa e mereu la mine :P . Deci, dragi prieteni, nustiu daca cititi sau nu acest post dar va sunt recunoscatoare pentru tot , m-ati facut sa fiu puternica in momentele grele, unii dintre voi mi-au deschis ochii la realitate(cu toate ca ultimul timp o fac si singura, insa tot voi m-ati invatat-o s-o fac), ati stiut cum sa va comportati chiar si cind eram agresiva, chiar si cind plingeam, in orice caz, stiu ca niciodata, nimeni din voi, nu m-a lasat singura,pentru asta- inca o data mersi frumos! 

XOXO