Tu...

De ceva timp, de fapt de mai bine de vreo luna sau chiar doua nu am mai scris nimic pe aici. Straniu, pentru mine cel putin... Nu as spune ca nu am timp, ba chiar am mult, dar totusi am abandonat blog-ul si imi pare nespus de rau... Azi ca m-a apucat o nostalgie, am inceput din nou sa scriu... Deci, in sfirsit (:D)

Si ce crezi ca m-a inspirat?
Iarasi o piesa! (:D)

Piesa asta chiar ma ademeneste mai mult din cauza pianului, deaorece admir foarte mult acest instrument si incerc cit de cit sa nu-l uit(ca tot am studiat pianul 8 ani). Iar cuvintele iti aduc aminte de acea dragoste din vara. Vara cea frumoasa pe care nu o poti uita... Acele timpuri cind erai sigur/a ca nimeni nu-ti va porni din nou rutina timpului , iar tu iti vei petrece toata viata in paradisul verii celea frumoase...

Deci piesa asta mai mult imi inspira nostalgie...
Mereu cind ascult ceva, incerc sa-mi regizez propriul filmulet cu mine in rol principal...
Aici , de fiecare data cind ascult piesa, imi inchipui o atmosfera de seara, malul marii. Privesc orizontul si vad luminitele oraselului indepartat. Deodata aud zgomotul valurilor marii... Stiu ca sunetul lor e zbuciumator, dar asta ma linisteste...
Pentru moment sunt singura inca... Dansul nostru inca nu a inceput... Privesc, gindesc, meditez, aud, respir...
Brusc, inchid ochii. Ii deschid, si vad... iti vad ochii...
In intuneric pot sa-ti deslusesc doar silueta, dar chiar si vazindu-ti doar corpul in luminitele mici, stiu cine esti... Ochii iti stralucesc, stiu chiar si culoarea lor, da! mi-i amintesc, caprui cum nu mai vazusem vreodata...
Stiu chiar si privirea lor...
Imi soptesti ceva, dar nu pot descifra.... sunt prea ocupata de idealul meu... par confuza.
Dar,  totusi ti-am raspuns... nu prin cuvinte, prin gesturi.... ti-am intins mina. Tu mi-ai luat-o intr-a ta si atunci ti-am simtit mirosul, desi nu pentru prima oara... un miros dulce, care-ti taie rasuflarea... Din nou in gind imi rasuna notele pianului, din nou incerc sa-ti deslusesc macar zimbetul, privirea.
Imi stringi mina de parca nu vrei sa ma pierzi, crezi ca miine nu va mai fi ca azi... Incerci sa-mi inscrii in gind vocea, sa-ti intiparesti privirea si zimbetul meu... Atunci am inteles ca te pregatesti sa pleci tu, nu eu! Ti-e frica de propriile ginduri si sentimente...

 E un vis frumos, care nustiu de ce mi se asociaza anume cu aceasta piesa... unde persista atmosfera romantica, unde dorintele se contopesc cu realitatea... unde tu ma vezi pentru prima oara, cind de fapt ne stim de mult timp... cind eu inteleg sensul piesei... cind eu TE inteleg.